San Giorgio de Donatello: un războinic sfânt expus la Bargello
San Giorgio de Donatello face parte din cele paisprezece statui ale patronului artelor din Florența, sculptate pentru nișele exterioare ale bisericii Orsanmichele. Realizată din marmură apuseană și înaltă de 209 cm, lucrarea datează din 1415-1417 și a fost comandată de Arta Armelor și Sabiei. Din 1891 este păstrată la Muzeul Național al Bargello după ce, în locația sa originală, nasul sfântului a fost spart cu o piatră.
San Giorgio era un războinic sfânt, de aceea fusese ales ca patron al Artei de Armură și Sabie, care erau producători de arme. Statuia a adunat în curând un mare succes și este încă recunoscută ca fiind cea mai bună lucrare din ciclul de artă Orsanmichele și una dintre capodoperele lui Donatello și ale statuii italiene din secolul al XV-lea.
Sfântul Gheorghe este înfățișat aici ca un cavaler în armură și scut. Sfântul este conceput în actul de a privi spre nord-vest, direcția în care se aflau dușmanii tradiționali ai Florenței (precum Lucca și Milano). gestul este evidențiat de construcția compactă și statică a corpului care, folosind contrastul, amplifică gestul, subliniat și de tendoanele din gât, sprâncenele încruntate și clar-obscurul expresiv al pupilelor. Efectul este tipic celor mai bune lucrări ale lui Donatello, cu o energie și o vitalitate reținute, dar totuși perfect vizibile.
Încă de la mijlocul secolului al XV-lea, statuia era considerată un model de perfecțiune pentru ferocitatea spiritului și contrastul care pare să apară între voința de acțiune care transpare din privire și fermitatea fermă a suportului. În ciuda armurii, care pentru caracterizarea sculpturii este un obstacol din cauza rigidității metalului care înlătură orice funcție expresivă, Donatello a reușit să creeze o imagine vie și vibrantă. Figura, cu proporții și articulații perfecte, este caracterizată de forme armonioase și de o mare naturalețe. Lucrarea se remarcă printr-un realism puternic și o atitudine deloc religioasă, ba chiar pur militară. Este reprezentarea unui soldat în gardă, concentrat și gata să intre în acțiune.
Figura domină ferm spațiul tabernacolului, în care apare. Într-adevăr, se pare că tabernacolul nu-l poate conține sau reține. Se pare că vrea să iasă, iar chiar aici se află punctul fundamental care, prin el însuși, exprimă toată energia și forța sculpturii.
Și totuși, este un sfânt. Acest lucru se confirmă în relieful subiacent, care înfățișează scena luptei unui cavaler care eliberează o prințesă de un dragon. Așadar, înțelegem bine că acest tânăr erou este Sfântul Gheorghe. Aici Donatello folosește, pentru prima dată, o nouă tehnică, numită "stiacciato", care diminuează grosimea plăcuței în mod gradual și cu variații milimetrice, astfel încât să creeze efecte de lumină și umbră foarte asemănătoare cu cele din pictură.
