Muzeul Național Bargello: povestea
Muzeul Național Bargello este cel mai mare muzeu de sculptură italiană și, de asemenea, cel mai important din lume pentru sculptura renascentistă. Acesta găzduiește capodopere de Michelangelo, Donatello, Ghiberti, Cellini, Giambologna, Ammannati și alți sculptori importanți, precum și o colecție mare de arte aplicate.
Palatul Bargello este una dintre cele mai vechi clădiri publice din Florența, a cărei origine este strâns legată de nașterea societății municipale. După ce Florența a fost constituită în municipiu liber, începând astfel să își bată propria monedă și îndreptându-se spre o perioadă de mare expansiune economică, a primit o constituție care includea un primar și un căpitan al poporului. Prin urmare, a fost construită această clădire (cu aproximativ 50 de ani înainte de Palazzo Vecchio) pentru a-i oferi un loc demn Căpitanului Poporului.
Partea care dă spre via del Proconsolo este cea mai veche. Proiectul său este atribuit de Vasari lui Lapo Tedesco, tatăl și maestrul lui Arnolfo di Cambio, care a încorporat structuri existente, inclusiv palatul și turnul Boscoli, dar și alte case și turnuri din Badia florentină.
Lucrările au durat aproape un secol, cu extinderi succesive care includ construcția curții cu arcade, a scării cu balconul de deasupra și deschiderea unor ferestre elegante. De-a lungul anilor, tumultele civile, incendiile, dezastrele naturale au provocat daune serioase clădirii și au cerut în mod repetat restaurări.
Palatul a fost scena unor evenimente politice care au opus Papalitatea și Imperiul, Guelfii și Ghibelinii, a asistat la decăderea treptată a instituțiilor republicane .în a doua jumătate a secolului al XV-lea, odată cu afirmarea hegemoniei Medici și transferul puterii politice în Palazzo Vecchio, a devenit sediul Consiliului de Justiție, iar din 1574, sub Cosimo I de' Medici, a fost transformat în închisoare a orașului. De la "Bargello" (șeful poliției), care aresta, interoga și asigura și executarea sentințelor, palatul a primit numele pe care îl poartă astăzi.
În 1786, Marele Duce Petru Leopold a abolit pedeapsa cu moartea, iar instrumentele de tortură din clădire au fost arse. Închisorile au rămas în uz până la mijlocul secolului al XIX-lea, când au fost transferate în fosta mănăstire Murate; astfel a început restaurarea completă a clădirii, realizată de Francesco Mazzei.
Înființarea Muzeului Național Bargello a avut loc în 1865, în timpul sărbătorilor lui Dante și este rezultatul unei transformări lungi și controversate. Din acel an, multe sculpturi importante ale Renașterii au fost aduse în palat, inclusiv capodopere de Donatello, Luca della Robbia, Michelangelo, Verrocchio și Cellini.
Astăzi, muzeul are un număr extraordinar de lucrări sculpturale, astfel încât se poate spune că, pentru iubitorii de artă renascentistă , Bargello este pentru sculptură ceea ce Uffizi este pentru pictură.
