Prizonierii lui Michelangelo la Galleria dell'Accademia
La Galeria Accademia din Florența, alături de coridorul care duce la celebrul David al lui Michelangelo, se află patru statui impozante sculptate de același Michelangelo, denumite "Prizonierii" sau "Sclavii". Acestea sunt patru figuri masculine neterminate, schițate în blocuri de marmură. "Tânărul sclav", "Sclavul care se trezește", "Sclavul cu barbă" și "Atlas" pot fi datate la o perioadă cuprinsă aproximativ între 1519 și 1534. Fiecare dintre ele este un exemplu al unei practici particulare folosite de Michelangelo, numită starea "neterminată", din care putem experimenta lungul și dificilul parcurs executiv al unei sculpturi prin urmele de daltă de pe suprafață. Există un sentiment de tensiune, imprimat de mișcări de răsucire accentuate: un fel de luptă interioară a figurii care încearcă să scape din marmură și a spiritului care caută să se elibereze de carne pentru a tânji după Dumnezeu.
Cele patru figuri nud masculine sunt prezentate în diverse stadii executive și urmează clasica punere în scenă a opusului: își sprijină greutatea pe un picior, contorsionându-se în diverse ipostaze cu bustul și umerii. Fiecare bloc prezintă o musculatură solidă a brațelor și a picioarelor, urmă concretă a pasiunii profunde pe care Michelangelo o avea pentru anatomia umană, ale cărei cunoștințe a putut să le perfecționeze datorită permisiunii de a diseca cadavre împreună cu frații augustinieni din Florența în anii '90 ai secolului al XV-lea .
Cele patru sculpturi au fost începute de Michelangelo pentru uriașul proiect al mormântului papei Iulius al II-lea della Rovere. proiectul inițial presupunea construirea celui mai mai măreț mormânt construit vreodată în epoca creștină pentru un papă, un grup sculptural de peste 40 de figuri, așezate pe diferite straturi. Cele patru închisori sculptate ar fi trebuit să fie plasate la baza monumentului, a cărui amplasare a fost planificată în interiorul Bazilicii Sfântul Petru din Roma. Din nefericire, entuziasmul inițial a fost rapid curmat de o contramandare a papei, care i-a ordonat să renunțe la proiect în 1506, în favoarea altor proiecte.
Închisorile au fost lăsate în atelierul lui Michelangelo din Florența, unde au fost găsite după moartea acestuia de către nepotul său Leonardo Buonarroti. Acesta a decis să le doneze Marelui Duce Cosimo I de' Medici. În 1586, Bernardo Buontalenti a amplasat Închisorile în cele patru colțuri ale Marii Peșteri din Grădina Boboli, care se potriveau bine cu cele patru statui din marmură brută. Și acolo au rămas până în 1908, perfect depozitate în Peșteră, până la transferul lor la Galeria Accademia în 1909.
